Plecată mai puţin „obosită“ din „Halta Zalului“ Agnitei, harnica „Mocăniţă“ înainta grăbită şi plăcut zgomotoasă pe lunga şi întortocheata Vale a Hârtibaciului, marcând cu dâra fumului negru şi cu funinginea ei scânteietoare drumul prăfuit ce urcă spre Sibiu.

Curând, însă, va pufăi obosită cu adevărat de cei 30 km/oră viteză maximă, oprindu-se în cea dintâi gară ieşită în cale. Aici îi va primi în micile sale vagoane atât pe localnicii coveşeni, cât şi

Dacă moşii şi strămoşii săi au apucat să facă ceva avere din modelarea lutului, căci ulcelele şi oalele aveau căutare pe atunci, urmaşul lor de azi, Costel Popa din Horezu, abia dacă are ce pune în străchinile de el făcute. Oltean hâtru, face haz de necaz spunând că de pe urma cioburilor „nici nu mori, nici nu trăieşti“ şi că numai alţii, ce servesc supa în porţelanuri fine, numesc pompos meseria asta „artă populară tradiţională“.

Istorie pe un ciob de

Când spunem folclor ne gândim la muzica populară, iar muzica este cea care împarte zonele geografice ale ţării în zone culturale şi de cele mai multe ori notorietatea lor este dată de interpreţii ei, de cei care duc mai departe motivele culturale, specificitatea locurilor şi a locuitorilor. Se spune că cei care au înclinaţie către muzică cântă de mici, însă aşa-zisele reguli pot fi încălcate, talentul şi dragostea pentru muzică putând fi descoperite de-a lungul încercărilor vieţii. Un astfel

Arar, duminica sau de sărbători, câţiva oameni îi mai calcă pragul. De voie, de nevoie, tot în aceste zile preotul îşi pune anteriile şi vine la program. În rest, e linişte. Câte o turmă de oi mai paşte iarba ofilită din jurul gardului de sârmă. Sfinţii de pe ziduri au orbit. În timp, igrasia şi fumul lumânărilor le-a măcinat chipul, întunecându-le vederea. Din pomii golaşi de alături ciorile croncănesc gros, a pustiu. În rest, e linişte.

Încotro mergi, Doamne?

Când