Era o vorbă: „România – frumoasă ţară, păcat că e locuită“. O vorbă aruncată de străini şi care jigneşte orgoliul multor români. Şi totuşi, ştim bine că singuri ne aruncăm în derâdere pentru că de multe ori deciziile se iau fără cap şi, aşa cum spune înţelepciunea populară, „acolo unde nu-i cap, vai de picioare“. În cazul nostru, vai de talpa ţării, de oamenii mulţi care sunt nevoiţi să trăiască după reguli negândite, asistând uneori neputincioşi la distrugerea

Televiziunile, radiourile şi publicaţiile din România au fost împânzite în ultimul an cu declaraţii detaliate legate de siguranţa tehnologiilor folosite de Gold Corporation în exploatarea minieră de la Roşia Montană. Printre altele, este subliniată siguranţa viitorului baraj al iazului de decantare de la Roşia Montană, care va fi construit din arocamente, la cele mai înalte standarde de siguranţă cunoscute. Ei bine, această „siguranţă“ pare-se că s-a prăbuşit. O demonstrează

Statul – preocupat de lărgirea bazei de impozitare, nu a bazei de cunoaştere

Efectele reformelor au fost accentuate de finanţarea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice cu 3,6% şi respectiv 0,18% din PIB, cu mult sub 6% respectiv 3% (1% fonduri publice) asumate prin lege (!?), care au determinat şi determină proasta salarizare şi lipsa cadrelor didactice şi a cercetătorilor, creşterea abandonului şcolar, apariţia analfabeţilor (245.400 persoane la recensământul din 2011), mai

Erau orele amiezii unei toride duminici de vară. Pe uliţa mare a satului, doar ici-colo câte o pereche de soţi, împreună cu băieţii şi fiicele lor, însoţiţi de nurori şi de gineri, urmaţi îndeaproape de copii şi nepoţi. Cu toţii, din cap până în picioare, îmbrăcaţi în hainele frumoase ale portului săsesc transilvan. Femeile căsătorite, ca şi fetele şi tinerele neveste, în rochii lungi, mărunt plisate, cu broderii viu colorate, peste părul strâns în cocuri eşarfe sclipitoare în