Starchiojd: destinul unei comune de munte

Despre comuna Starchiojd legenda spune că ar fi fost, într-un moment al istoriei sale, o aşezare cu neutralitate faţă de toate provinciile cu care se învecina ori punctul unde acestea se întâlneau: Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Este situată în nord-estul judeţului Prahova, la graniţă cu Buzăul şi Braşovul, la 51 km faţă de Ploieşti şi 25 km de Vălenii de Munte. Localitatea se întinde pe o suprafaţă de 8.304 ha şi are în componenţă satele Starchiojd, Valea Anei, Rotarea, Brădet, Gresia şi Zmeuret. Populaţia este de 4.323 de locuitori, cu 1.393 de gospodării şi 1.577 de locuinţe.

Comuna mai apare în documente şi sub numele de Chiojdu cel Bătrân sau Chiojdu Bătrân, aşa cum este menţionat în hrisoavele din vremea domnitorilor Matei Basarab (1636), Constantin Brâncoveanu (1691), Grigore al II-lea Ghica ( 1750) şi Scarlat Ghica (1759)

Un teritoriu afectat de eroziuni şi o populaţia care trăieşte din creşterea animalelor

Deşi este amplasată de-a lungul unui drum judeţean asfaltat, care face legătura cu Buzăul, deci nu poate fi socotită închisă, localitatea Starchiojd nu şi-a putut apropia foarte mult beneficiile dezvoltării economice. Zona nu prezintă interes turistic, aşa cum se întâmplă cu majoritatea comunelor de munte, nu are foarte mare tradiţie agrară şi nici nu dispune de resurse naturale care să ademenească investitorii. Teritoriul este situat în Subcarpaţii Prahoveni, în sectorul cel mai fragmentat transversal din toată Curbura Carpaţilor, având un relief care favorizează eroziunea accentuată şi alunecări de teren intense. În aceste condiţii, locuitorii trăiesc din creşterea animalelor – oi, în principal –, din pomicultură, dar numai pentru consumul propriu, şi din exploatarea lemnului. Mediul privat înseamnă 18 magazine generale, o farmacie umană, două unităţi de morărit şi una de panificaţie, un cabinet veterinar, o firmă organizatoare de târguri tradiţionale şi 15 PFA. Primul investi­tor mai de substanţă va deschide o minifabrică de confecţii cu 50 de locuri de muncă, Primăria punând la dispoziţie un spaţiu în Căminul Cultural, care, vorba primarului Ahmet-Cornel Gîrbea, „şi aşa stătea degeaba“. Vă întrebaţi din ce trăiesc totuşi oamenii? Majoritatea au gospodării de munte bine consolidate, există un soi de competiţie între oameni, sunt mai ambiţioşi decât mulţi alţi români, iar toată acumularea materială s-a produs în timp, fie din oierit ori creşterea bovinelor, din cărăuşie sau munca la pădure, fie din veniturile salariale în diverse unităţi din Vălenii de Munte ori Buzău. Autorităţile spun că şomajul nu este mai mare decât media naţională.

Primăria a învăţat să scrie proiecte europene

Primăria şi-a făcut treaba cât a putut de bine. Bugetul localităţii este modest. În 2014, de exemplu, acesta este în cuantum de 3.658.000 lei – venituri şi 5.823.000 lei – cheltuieli, deficitul fiind acoperit din excedentul anului precedent, respectiv din fondul de rulment. Primarul Ahmet-Cornel Gîrbea, aflat la al doilea mandat, împreună cu echipa executivă şi Consiliul Local, şi-a ordonat altfel treburile: „Începând cu anul 2008, cunoscând care sunt nevoile localităţii, dar nedispunând la bugetul local de foarte multe fonduri, am prioritizat investiţiile în raport cu gradul lor de urgenţă. În acelaşi timp, ne-am străduit să obţinem alocări suplimentare de la judeţ şi Guvern, dar cel mai important, am reuşit să accesăm fonduri europene pentru dezvoltarea rurală, aducând în comuna noastră cea mai mare investiţie, ca volum de lucru şi bani, în valoare de 10,9 milioane de lei (2,55 milioane de euro). Este vorba despre un proiect integrat finanţat FEADR, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, Măsura 322 – Modernizarea a 8 km de drumuri, înfiinţarea unui centru de asistenţă după programul şcolar tip after-school şi investiţii pentru organizarea unui festival cu specific local“. Finanţarea a fost obţinută în 2010, iar în 2013 toate lucrările au fost încheiate. Din 23 km de drumuri, după ce au mai fost asfaltaţi, cu bani din buget sau de la Consiliul Judeţean Prahova, ar mai fi în jur de 8 km de căi de acces de modernizat.

În aşteptare: un GAL şi alt proiect de anvergură

„În momentul de faţă – ne mai spunea primarul – suntem în faza de aprobare a unui proiect european pe distribuţie apă-canal şi cred sigur că vom obţine finanţarea, fiindcă suntem printre primii care ne zbatem, iar documentele sunt bine scrise şi fundamentate.“ Aducţiunea apei este un proiect în curs de desfăşurare, denumit „Sistem microzonal de alimentare cu apă Drajna – Ceraşu – Poseşti – Bătrâni - Starchiojd“, în valoare de 17 milioane de lei, finanţat de către Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice în parteneriat cu Consiliul Judeţean Prahova. În 2010 a fost finalizată o altă lucrare premergătoare, amenajarea unui bazin de apă în satul reşedinţă de comună. „În clipa în care vom avea această infrastructură de bază, mai puţin gazul metan, şi nu cred că vreodată vom avea gaz în comună, sperăm să fie declicul care să-i tenteze şi pe investitori să vină la noi. Sper să conteze şi faptul că vom face parte, cât de curând, alături de câteva localităţi din Buzău, dintr-un Grup de Acţiune Locală, care va deschide oportunităţi şi nouă, dar şi locuitorilor din sat, cei care vor să-şi dezvolte ferme sau alte afaceri“, a mai declarat primarul Gîrbea.

Clădirile publice, reabilitate în mare parte

Comuna Starchiojd are un grup şcolar cu 19 clase, de la clasa pregătitoare la a XII-a de liceu, cu două localuri, trei grădiniţe, un cămin cultural + bibliotecă, un salon de dans, o sală de festivităţi, 4 biserici ortodoxe şi 2 ale cultelor recunoscute, 2 cabinete medicale şi 2 de stomatologie. Multe instituţii publice de întreţinut, aşadar! Planificând fiecare leu, reuşind să atragă şi alte fonduri, administraţia locală a reuşit să reabiliteze mai toate aceste unităţi. Au fost modernizate sediul Primăriei, atelierul şcolar, salonul de dans, a fost construit un teren polivalent cu nocturnă, Grupul Şcolar a fost reabilitat în totalitate etc. Fiind o localitate mai veche decât o arată hrisoavele, deţine trei clădiri de patrimoniu: schitul din Rotarea şi bisericile din lemn „Sf. Parascheva“ şi „Sf. Nicolae“, ultima păstrând în curte o cruce de piatră care datează din anii 1696-1698. De asemenea, la Piatra Rotării s-a deschis un sit arheologic, care atestă migraţiile barbare din secolul VI, iar la Piatra Corbului, pe o stâncă aproape inaccesibilă, se păstrează o inscripţie rară, în care „se pomenesc tătarii“ (Nicolae Iorga, „România – cum era până în 1918“).

Maria BOGDAN