Nu știm cât de cunoscută ar fi fost comuna Măneciu (Prahova) dacă n-ar fi intrat pe harta hidroenergeticii românești prin barajul din amonte de vatra satului. Și nu știm câtă faimă ar mai fi avut fără stațiunea de interes local Cheia. Sau fără Drumul Național DN1A, București – Vălenii de Munte – Cheia – Brașov, traversat zilnic prin pasul Bratocea de mii de mașini. Ori fără vestitele Tigăi ale Ciucașului ori rezervația de bujori care face ca muntele să ia parcă foc în fiecare vară. Ori fără

De când s-a dat liber la accesarea fondurilor europene toată lumea a mizat pe faptul că aceasta trebuie să fie pârghia de care satul românesc trebuie să se prindă pentru a ieși din mocirlă. Nu s-a întâmplat în toate comunele așa. Mai mult, uneori lipsa experienței în acest proces alambicat de absorbție a fondurilor europene a creat probleme. Și atunci, care este șansa de dezvoltare a comunelor unde, din diferite motive, nu mai ajung banii europeni? Cine din mediul privat, cu putere financiară

De-a lungul veacurilor, Maramureșul n-a fost dezmembrat niciodată; acest lucru s-a produs, ironie sau nu, tocmai atunci când a fost constituită România Mare. În loc așadar ca țara să-și adune teritoriile dacice și românii acasă, în interiorul unor granițe trasate de vreme și vremuri, a fost să fie (poate și din lipsa de interes a Bucureștiului ori din rațiuni mai presus de noi), ca o regiune să-și afle pentru prima dată fărâmițarea. Astăzi sudul, respectiv nord-estul județului Maramureș

Despre Cornu (județul Prahova) s-au scris sute de pagini în presa centrală și locală. Localitatea a fost considerată, mai întâi, prima din regiune care ar fi atins anumite standarde de dezvoltare. Autoritățile le spun „standarde europene“. Noi nu agreăm sintagma pentru simplul motiv că a asigura un confort decent trebuie să fie țelul oricărei comunități, indiferent în care colț al continentului s-ar afla. Comuna și-a căpătat notorietate și pentru alt motiv: a devenit un soi de paradis imobiliar