V-ați întrebat vreodată cum trăiesc oamenii dintr-o comună mică, restrânsă, care are și ghinionul de a fi plasată la extremitatea unui județ, într-o zonă dincolo de care nu se ajunge nicăieri? În general, aceste așezări rurale izolate, fără resurse naturale importante și cu o populație îmbătrânită probabil vor dispărea, cu vremea, de pe harta unităților administrativ-teritoriale din România. Un astfel de loc este și Jugureni-Prahova, care are o populație nici cât un sat, de 496 de locuitori

Nu știu cum o fi pe globul ăsta. Mă rog, în țările civilizate, că doar spre ele aspirăm, nu înspre cele din lumea a treia! Adică n-am văzut prea mult din Europa ca să-mi dau seama dacă statele respective au dus comunităție sus în munte sau în oricare alt loc inclus în parcurile naționale. Dar știu sigur că Scoția regretă de vreun secol că a ras pădurile. Sau că Spania, Portugalia, Franța, Italia au politici stricte de refacere a habitatelor naturale. Așadar, mă întreb și vă întreb: o fi bine că

Moto: „Vinovată de căderea și tristețea ființei omenești nu este orânduirea socială, ci indiferența semenilor. Adevărata plagă care bântuie speța noastră nu sunt nici bolile, nici sărăcia, nici apăsarea celor slabi, ci numai singurătatea inconsolabilă a omului.“ (Tudor Vianu)

Centrul Senior LichtBlick in Burgbernheim

Înaintăm en fanfare spre vârsta bătrâneții. Ceasurile trec fulgerător și în patria filozofiei. Timpul are pretutindeni același prost obicei. Facem un popas la Căminul de bătrâni

Eibenthal (în cehă Tisové Údolí, Eibentál, Jeventál) este situat în extremitatea sudică a județului Mehedinți, în Munții Banatului. Satul este unic în România prin stilul de viaţă și limba vorbită de întreaga comu­nitate, o veritabilă „insulă lingvistică“ a minorității cehe.

Înființat în anul 1827 din rațiuni militare cu scopul colonizării zonei de frontieră a Imperiului Austro-Ungar, Eibenthal este unul dintre cele câteva sate de „pemi“ (locuitori ai Boemiei) din zonă. Majoritatea populației