Bâlea este nu numai numele unui spectaculos lac glaciar din Munţii Făgăraş, ci şi al unei frumoase şi triste întâmplări, ajunsă până la noi prin intermediul mărturiilor bătrânilor satelor Ţării Oltului. Inclusiv a celor din aşezarea natală a ţăranului-patriot Badea Gheorghe Cârţan (n. 24 ianuarie 1849, Cârtişoara - d. 7 august 1911, Sinaia). Este povestea unui chipeş fecior, cândva căpitan de oşti, aflat pe munte la păscut cu turma lui de oi. Dar şi a unei preafrumoase fete de împărat, ajunsă

Când ziua se pregătea să plece la culcare, făcându-i loc întunericului timpuriu al nopţilor de toamnă târzie, mama-tatii, deci buna şi regretata mea bunică Anisia, cernea în covata din lemn, la lumina feştilei lămpii cu petrol, făina boabelor de grâu. Pregătea, apoi, într-un colţ al trocuţei, un ghemotoc de aluat cu plămădeală, adăugând în apa călduţă sarea grunjoasă, precum şi doar un „vârf de cuţit“ de drojdiuţă. De „ţahi“, cum îi spuneam noi, agniţenii, vecini de case şi de hotar de

Peste 1.000 de clopoţei şcolari, de tribunal sau pentru urători, clopote de biserică pentru servirea mesei sau clopote marinăreşti, zurgălăi pentru sănii şi cai, tălăngi pentru vaci, boi, oi, capre, unele vechi şi de peste 100 de ani, provenind din Europa şi Asia, pot fi admirate şi „încercate“ în casa lui Cornel Costeliuc (foto), un colecţionar din Câmpulung Moldovenesc.

Clopotele sunt confecţionate din bronz, diverse aliaje şi din tablă, unele dintre ele fiind din perioada ocupaţiei

Antoneta Nadu, din Bechet – Dolj, este profesoară de biologie. După o pensionare timpurie, a revenit, la 52 de ani, la pasiunea dintâi, arta şi tradiţia populară. A consacrat, în ţară şi străinătate, un brand, „Arta la sat“, cu succes remarcabil mai ales în Occident, unde locuitorii sunt fermecaţi de faptul că undeva, în Europa, se păstrează, nealterat, meşteşugul şi artizanatul popular. În România a revitalizat atât cât a putut covorul oltenesc.

Cum a început totul?

„După