De la o vreme știrile despre ce este și ce va fi să fie curg râu, comentatorii dau din casele mari, iar guvernanții se dau de ceasul morții încercând să-și apere fotoliile calde aducătoare de un plus la CV, ori de poziții care să poată ține lumea la picioare. O lume docilă ce se tot lasă târâtă în noroi de ageamii de-aici și de oriunde, scurși printre noi cu doi bani în buzunare, cu minte uneori prea ascuțită, ori cu ea tocită de prostie. O Românie ce încă stă la foc mic așteptând parcă marea

Să știi pe unde umbli și ce-ai de făcut este mare lucru. Apoi, nu doar să vrei ori să-ți dorești este suficient, mai trebuie să te și apuci de treabă.

De idei, programe, inițiatori și inițiative, se vede treaba, nu ducem lipsă. Cu siguranță nici de bani care să... facă bani. Lipsesc însă cu desăvârșire diriguitorii cu gând la țară și nu la propriile interese sau ale acoliților lor. Inși care să fie și să rămână verticali chiar și în fața mai-marilor Înaltei Porți de la Bruxelles. Interesele

Nu numai pentru România, ci pentru întreaga lume vara aceasta a stat sub semnul extremelor. Inundații, furtuni, precipitații cu grindină cât portocala și alte fenomene extreme au dat planeta peste cap. Iar dintre toate domeniile economice, agricultura este, firesc, cea mai afectată. De altfel, o parte din agricultura românească este, în fapt, calamitată. La momentul scrierii acestor rânduri, ministrul Daea spunea: „În momentul în care am ajuns în Bucureşti, împreună cu colegii, secretarii de

Îmi imaginam într-una dintre zile plutind miliarde de bancnote – lei, euro, dolari, lire sterline etc. – pe valurile unei ape curgătoare al căror drum era în neant. Adică, cum ar spune românul, se duceau „pe apa sâmbetei“. Doar câte-un ins răsărit pe marginea vadului mi-l imaginam încercând să „pescuiască“ câte una, spre satisfacția familiei lui.

Făceam apoi o analogie între miliardele pe care România le-a avut la dispoziţie, graţie politicilor comunitare, ba chiar atrase în bună parte, dar