Aborigenii digitali

Oricât de tumultoasă a fost viața pe această planetă în decursul a milioane de ani, nimic n-a putut-o schimba atât de repede precum computerul în zilele noastre, tehnologie care pare a fi devenit indispensabilă omenirii. Nu e de mirare că generația de-acum a devenit mult prea diferită față de cele de dinaintea ei.

Lumea a tins întotdeauna către perfecțiune. Sigur, aceasta fiind văzută diferit în fiecare dintre epocile parcurse. N-am să fac filozofia dezvoltării intelectului uman și a factorilor care au determinat aceasta în timp, am să mă opresc însă la ceea ce se întâmplă în zilele noastre în care această… necesară invenție diabolică transformă indivizi, chiar grupe de indivizi în roboței ai secolului.

Fără îndoială, tehnologia modernă, tehnica informatică au produs sensibile mutații asupra modului în care oamenii recoltează informații și comunică între ei. Numai că acestea îi îndepărtează de deprinderile sociale fundamentale, îi izolează fizic de semenii lor, cu consecințe asupra dezvoltării intelectului şi mai ales a comunicării şi lingvisticii.

Pe mulţi dintre români, cărora le-am auzit nu o dată opiniile faţă de acest subiect, îi îngrijorează faptul că, deşi sunt cunoscute statistici, oferite studii privind efectele nocive ale tehnologiei informaţiei (IT) asupra tinerei generaţii în special, diversele structuri guvernamentale continuă să dea undă verde introducerii acestora în şcolile primare şi, mai grav, chiar în grădiniţe.

Scopul scuză mijloacele, se spune. Dar care să fie scopul aici? Cu siguranţă este cel puţin dublu, primând însă, ca mai în toate cazurile, cel financiar vizat deopotrivă de producători, intermediari, comercianţi şi mai puţin de consumatori şi doar după aceea dorinţa de eficientizare a activităţilor.

Nu cred că cineva în epoca pe care o trăim îşi doreşte paşi în istorie în loc de progres şi performanţă. Computerul, tableta şi telefonul mobil, alături de alte invenţii din această categorie, au devenit aproape vitale pentru fiecare dintre noi, mai cu seamă pentru o anumită vârstă, categorie socială sau profesională. Copiilor însă, cel puţin până pe la vârsta adolescenţei, trebuie să li se ofere alternativa plimbării în aer liber, drumeţiilor, jocurilor educative, cititului şi scrisului pe hârtie, chiar ca o conduită obligatorie de viaţă. I-ar face mai sociabili, capabili de a comunica şi acumula uşor informaţii din diferite domenii, consolidându-şi astfel o personalitate puternică şi nu una labilă.

Aşadar „aborigenii digitali“ – supranumiţi astfel de specialişti în neuroştiinţă –, cei care nu au cunoscut altă lume decât cea a e-mailului şi text messaging-ului, se pare că sunt mai departe de realităţile lumii în care trăiesc decât „imigranţii digitali“, cei care au devenit martori la naşterea tehnologiei moderne la mult timp după fixarea conexiunilor cerebrale specifice unui cu totul alt mod de viaţă.

Ce-ar trebui să facem? Este o întrebare pe care ne-o punem frecvent în contextul vieţii de azi. Poate că ar trebui să fim mai echilibraţi în folosirea tehnicii computerizate, cu atât mai mult cu cât, se ştie… excesul dăunează grav sănătăţii.

I. Banu