Aproape că nimic nu mă mai surprinde atunci când viitura informaţiilor ne inundă minţile şi aşa obosite de atâta amar de democraţie. Curg veştile şiroi şi mai cu seamă din cele rele, parcă special lansate pentru a ne deturna de la adevăratele probleme cu care se confruntă ţara. Nu este zi în care să nu afli din „comunicatele“ inteligent poleite în zvonistică de mahala lucruri ce par a prevesti scenarii uneori apocaliptice.

Ei bine, în ultima perioadă s-a dovedit cât de vulnerabilă este

Înfiinţarea Camerelor pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală n-are nicio şansă să treacă de la stadiul de intenţie la realitate prea curând. În mod normal, alegerile ar fi trebuit să aibă loc în aprilie, însă nici vorbă să se întâmple aşa ceva, mai ales că Ministerul Agriculturii s-a apucat iar să modifice legislaţia. În plus, bugetul ministerului pentru acest an nu prevede nicio sumă pentru Camerele Agricole.

Anul trecut, Guvernul a hotărât amânarea alegerilor pentru Camerele

Este sintagma rostită de un profesor de economie suedez pe care o extrapolez la situaţia actuală din ţara noastră, în care efortul multora de a face ca lucrurile să meargă bine este călcat în picioare de confuzia şi lipsa de viziune pe termen lung a decidenţilor.

Ne dorim de multă vreme să ieşim din criză, să facem economia să funcţioneze, să fim competitivi cu partenerii noştri de drum din UE, dar nu prea ne iese. Şi asta pentru că, de multe ori, ceea ce azi reprezintă o prioritate mâine

Un „veteran“ al agriculturii îmi spunea, cu ceva vreme în urmă, că nu găseşte niciun leac menit a-l linişti cumva când vede în ce stare a ajuns aceasta. „Mi-e o ciudă de mor şi nu cred că-mi va trece vreodată. Ce s-a întâmplat cu agricultura e o crimă şi văd că nu răspunde nimeni pentru dezastrul ce s-a produs“, afirma cu năduf interlocutorul meu.

Am depănat amintiri din anii ’60-’70, când se puneau bazele IAS-urilor, unităţi create după modelul capitalist american, acele GOSTAT-uri care aveau