Peste câteva zile încheiem încă un an şi trecem în altul nou. În astfel de momente încercăm să dăm uitării lucrurile care nu prea ne-au făcut plăcere şi să privim cu încredere spre zilele, lunile ce vor urma. Dar, mă întreb, putem? Ce ne mai poate da speranţă că în următorii  ani ,,dregătorii“ pot aşeza lucrurile pe adevăratul lor făgaş?

Facem calcule, adunăm, dar parcă... nimic nu se-adună. Previzionăm, că aşa ne credem mai în siguranţă, dar bugetul rămâne tot mai sărac. Degeaba ne

O scrisoare primită recent de la un inginer agronom de pe meleagurile ieşene – am înţeles, om cu mult mai multă experienţă decât au putut acumula alţii în cei mai bine de douăzeci de ani de „democraţie“, dobândită nu oriunde, ci într-o unitate agricolă performantă pe vremea de dinainte de ´89 – mi-a readus în minte stări de lucru care ne-ar fi putut face cinste şi acum. Dar... aşa ne-a fost nouă dat: să dărâmăm şi s-o luăm mai apoi de la cap.

„Păi – îmi scrie omul – cum se face că pe vremuri

Nu-mi prea vine să trec cu vederea tot ce se întâmplă în jurul nostru de ceva vreme. Parcă cineva a ,,croşetat“ atât de bine cu voinţa liderilor încât a ieşit un adevărat ansamblu de reguli ce n-au nimic comun cu ceea ce i-ar trebui neamului din care inşii fac parte. Faini meşteri bruxelezii ăştia! Măiestria lor de a te determina să faci ca ei este fără asemănare. Dar cum isteţimea românilor nu rămâne doar proverbială, puţini mai sunt dintre cei care nu-şi prea dau seama pe ce cărare sunt

Nu mi-am imaginat vreodată că am să pot vedea atâta dezmăţ economic într-o Românie care nu se anunţa nicicum „vedetă fără nume“ într-o lume a nimănui şi, în acelaşi timp, a tuturor. Nu credeam că într-un timp aşa de scurt să se poată înregistra pagube într-o ţară ca asta, de zeci de ori mai mari ca după cel mai aprig război. S-a ruinat şi apoi s-a construit. Dar ce şi în detrimentul ori folosul cui?

Nu mai încape îndoială că din producători am devenit consumatori. Şi încă unii importanţi