Când vremea, respectul şi dragostea faţă de meleagurile natale ne oferă prilejul să mai… drumeţim şi prin propria ţară realizăm, în fine, ce minunăţii avem în preajmă pe care le-am dat adesea prea uşor pe ale altora. Şi încă avem multe necunoscute pe care parcă nu vrem să le descoperim şi pune în valoare. Ba mai mult şi pe cele despre care ne place adesea să spunem că sunt parte din Grădina Domnului le neglijăm lăsându-le în beznă și gropi de gunoi.

Își rup unii până și cămașa de pe ei în

Scriam cu ceva ani în urmă în acest spațiu despre nevoia de apă în câmp pentru asigurarea realizării unor producții stabile. Și mai spuneam atunci că nimic nu poate constitui prioritate înaintea asigurării securității alimentare.

Ei bine, după aproape zece ani mai nimic nu s-a întâmplat în sensul celor apreciate la vremea respectivă.

Mă întrebam atunci – o fac și acum – cum ar fi să mă trezesc într-o zi și să aud pe toate canalele de ştiri că România este pe primul loc în Europa la producţii

După un an cu secetă pedologică și atmosferică fără precedent, urmat de un altul aproape la fel în multe din zonele țării, fenomene care au generat dificultăți financiare și organizatorice multor fermieri, iată că vine o bună parte dintre autorități care susțin o Românie cu producții record la cereale și plante tehnice.

Respectivele declarații îmi aduc aminte de vremurile de dinainte de ’89, când unitățile agricole de stat și cooperatiste erau obligate să se înscrie cu niveluri de producție

Este jale mare pentru agricultura românească. Sigur, nu pentru toată lumea anul acesta, cel puțin din punctul de vedere al vremii, a fost dezastruos. În special zonele din sud și din centrul țării au fost cele mai lovite da valuri succesive de secetă sau inundații. Așadar, toată lumea suferă, de la producători care-și văd producțiile periclitate, la consumator care scoate mai mulți bani din buzunar. Dar, pentru prima oară în ultimii foarte mulți ani dezastrele nu au fost doar în zona noastră