Se spune că, atunci când ne dorim chiar și imposibilul, speranța moare ultima. Este până la urmă un mod de viață, uneori un fel de a ne întreține psihic idealurile cel puțin până să descoperim cărarea împlinirii lor.

De cele mai multe ori însă, când suntem încercați de diverse greutăți – dezechilibre financiare, stări sufletești greu de suportat, dificultăți relaționale ori boli mai mult sau mai puțin grave – ne lăsăm pradă gândurilor și pasăm speranța în grija divinității. Batem la porțile

Țin minte că, în urmă cu 10-20 de ani, tot vedeam cu diferite ocazii fie în presă, fie pe viu, străini care se minunau de România... „Ce frumoasă este țara dumneavoastră, ce rustică este, o minunăție!“, exclamau străinii din acele vremuri, aproape gâtuiți de emoție. Și, sincer, nu prea înțelegeam de ce... Apoi, au fost cazuri și mai ciudate, din punctul meu de vedere. Este vorba de străinii veniți de aiurea, în special din Europa, care vindeau tot ce aveau la ei acasă și se mutau, cu cățel, cu

Dintotdeauna a existat o monedă de schimb, iar când aceasta lipsea fizic schimbul se făcea direct în produse, cunoscut sub denumirea de troc sau, mai nou, barter. Țăranii, precum negustorii, știau mereu valoarea a ceea ce aveau de vânzare, astfel că schimbul era echitabil sau devenea astfel după o prealabilă negociere.

Istoria a oferit prilejul unor schimbări ce s-au dorit a fi tot mai facile pentru schimburile comerciale. Astfel, au apărut monezi sub mai multe denumiri, de diferite mărimi

Ne mâhnim de fiecare dată la primirea unei vești care ne tulbură viața sau care îi schimbă sensul. Este în firea omului să se simtă trișat, deranjat când ceva, ori cineva intervine în locul în care se simte confortabil.

Fără îndoială, regulile impuse în ultima vreme, persistența lor ce face să se schimbe un anumit ritual al existenței noastre, conduc în multe cazuri la stări psihice și fizice cu consecințe asupra întregului mediu în care ne desfășurăm: familie, loc de muncă