Deși era de așteptat și, în viziunea multora de bun augur, schimbarea pe ici, pe colo, s-a produs. Evident, se așteaptă o schimbare și în viața celor ce și-au adus contribuția la asta, numai că cifrele dezvăluie o stare a economiei ce ne duce cu gândul într-o cu totul altă direcție.

Nici vremurile și nici vremea nu sunt de natură a ne da speranțe într-un… viitor luminos.

Despre oameni și, mai cu seamă despre cei care tocmai au „smuls“ pâinea și cuțitul din brațele celor de dinainte, nu putem

Bizară situaţie! Să începi noul an şcolar auzind clopoţelul deodată din clasă, din stradă, sau din dormitor, măcar şi imaginar, este ca şi cum ai vrea să asculţi muzică, sau orice altceva, putând să le faci de oriunde.

Şcoala nu este un joc „de-a v-aţi ascunselea“, ori loc de promenadă, ci unul în care se educă şi formează generaţii. Nimic n-ar trebui să împiedice asta, nici măcar un război sau o pandemie.

Dreptul la educaţie îl au, conform Legii fundamentale, toţi cetăţenii. Evident şi la

Zonă de munte. Undeva pe lângă o culme a Bucegilor. Cald... Intru în pădure și m-așez pe un bolovan. Undeva în zare se vede colțul unei localități. Al unui sat. E liniște peste tot. Nu tu Covid, nu tu măști, nu tu... nimic. Îmi vin în minte frânturi din istoria ultimilor 30 de ani. Ani frumoși și zbuciumați și grei. Ani în care satul românesc a suferit mult. S-a plecat prin străinătățuri pe la muncile câmpului. Înainte vreme, sătenii plecau prin marile orașe românești să lucreze în industrie

Se vorbește adesea despre resurse și rolul lor în existența noastră, în viața economică și socială a unei comunități. Întotdeauna a existat interes pentru exploatarea lor, dar arareori pentru activități prin care să li se adauge plusvaloare.

Despre români și România se spune că se află pe „tărâmul Domnului“ ceea ce înseamnă, se înțelege, că dispun de tot ce poate fi mai frumos și dătător de tot ce poate avea nevoie o comunitate pentru a trăi frumos, în liniște și fără grija zilei de